Se poate ca o mamica care iese din concediu prenatal sa intre in somaj daca angajatorul declara ca nu mai are nevoie de angajat după terminarea celor 2 ani de stat acasa?

Pentru a putea beneficia de indemnizație de șomaj, o persoană trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

• Să aibă un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 luni premergătoare datei înregistrării cererii.
• Salariatului trebuie să-i înceteze contractul individual de muncă din motive neimputabile. Cu alte cuvinte, dacă persoana în cauză își dă demisia, ea nu va mai putea beneficia de indemnizație de șomaj.

Având în vedere aspectele de mai sus și situația descrisă în întrebare, cum că contractul individual de muncă al angajatului va înceta din motivul că angajatorul nu mai are nevoie de angajat (deci motiv neimputabil angajatului) și faptul că concediul de creștere al copilului reprezintă stagiu de cotizare, mămica în cauză poate beneficia de indemnizație de șomaj.

Faptul că concediul parental este considerat stagiu de cotizare reiese din OUG 111/2010, Art. 22:

„(1) Perioada în care o persoană beneficiază de drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5 şi art. 9 alin. (4) şi (5) constituie perioadă asimilată stagiului de cotizare în vederea stabilirii drepturilor de pensie în sistemul public şi a drepturilor stabilite de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Perioada concediului pentru creşterea copilului prevăzut la art. 2 alin. (1) constituie vechime în muncă şi în serviciu, precum şi în specialitate şi se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport cu acestea, cu respectarea prevederilor Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările şi completările ulterioare.”

Pentru a beneficia de indemnizația de șomaj, angajatorul trebuie să vă concedieze în temeiul articolului 65 din Codul Muncii:

Art. 65. [concedierea pentru motive obiective]

(1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

(2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

De asemenea, pentru ca angajatorul să respecte prevederile din Codul Muncii, trebuie să vă acorde o perioadă de preaviz de 20 de zile lucrătoare (zile în care mergeți la serviciu și primiți salariu) și apoi să emită decizia de concediere.